Ileana si Sorin alearga pentru Pass The Voice La Buzau
Ileana Adamescu Fundația Comunitară Buzău
Ileana (42 de ani): ”Am fost întrebată de ce îmi place să alerg. Întâi a fost dorința. Ani la rând i-am invidiat pe cei care puteau sa o facă. Ani la rând mi-am pus eticheta "eu nu sunt în stare, îmi doresc mult, dar nu pot". Apoi, a urmat ambiția. La începutul anului trecut mi-am pus dorinţa să învăț să alerg. Anul trecut, cel mai greu an al meu, m-a împiedicat să îmi duc dorinţa la îndeplinire. Nu am mai avut energia să o fac. Apoi a fost fuga. Sfârșitul lunii februarie mi-a adus primii 5 km alergati pe asfalt. Atunci mi-am dat seama că pot fugi de orice. De zilele grele de la birou. De responsabilităţile zilnice. De frici. De zilele cu dor. De zilele cu lacrimi. Puteam fugi, efectiv, de orice. Fugeam cu furie. Fugind, spălam furiile din suflet. În sufletul meu, timid, a apărut speranța. Si bucuria ca, în sfârșit, ŞI EU POT SĂ ALERG. M-am hrănit cu fiecare "bravo" venit din partea copiilor mei. M-am hrănit cu fiecare febră musculară. Mă bucuram că mă durea tot corpul, pentru mine durerea fizică a însemnat că exist. M-am hrănit cu fiecare privire admirativă sau invidioasă de pe stradă. Brusc, am început să privesc cerul, să privesc în jur şi am început să alerg zâmbind.”
Sorin (40) de ani: ”Am început să alerg în urmă cu 10 ani, în țara nimănui, cum numesc eu Afganistanul, într-o încercare de a trece peste ororile pe care le-am văzut acolo și peste suferințele celor din jur. La început am început să fac mișcare pe o bicicletă elipitică, pe care am reușit să o stric după ce am țopăit pe ea vreo două luni. Apoi, m-am hotărât să alerg, câte puțin: 4, 5, 6 km. Am folosit alergarea pe post de psiholog, m-a ajutat să mă întorc sănătos acasă. O dată ajuns acasă am continuat să alerg, alături de un coleg de muncă, pe dealurile din zona Buzăului. De aici a început nebunia asta frumoasă cu alergatul. În urmă cu patru ani am participat pentru prima oară la un cros, la Istrita Escape. Până în prezent am participat la 9 maratoane montane, 6 semimaratoane și multe alte crosuri și concursuri, ultimul fiind Rafael Maraton, unde am ales să alerg pentru copiii cu dizabilități.”
Alergatul ne-a adus împreună pe noi, cei doi nebuni de mai sus. La Atena ne dorim să alergăm zâmbind, dar și cu un scop. Am vrea ca şi în oraşul nostru, în care nu mai există nici măcar un centru funcţional pentru copiii cu autism, să se facă ceva pentru ei şi pentru părinţii lor. Proiectul ”Pass the Voice” este un concept Autism Voce, dedicat părinţilor, cu scopul de a transfera familiilor toate resursele necesare recuperării copiilor cu autism. Proiectul, conceput pe mai multe etape, îi va ajuta pe părinţi să deprindă tehnicile de modelare comportamentală şi să aibe mai mult control asupra comportamentelor copilului şi, implicit, asupra vieţii de familie. Sigur că este nevoie de bani pentru implementarea unui astfel de proiect. Alegem să alergăm pentru asta. Voi puteţi alege să daţi o mână de ajutor. Din puţin se va face mult! Noi, voi şi Fundaţia Comunitară Buzău putem schimba vieţile unor familii!
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul
Fundația Comunitară Buzău
Fundația Comunitară Buzău este o organizație non-guvernamentală și non-profit care construiește contexte favorabile (fonduri, programe, evenimente) pentru ca resursele locale să se întâlnească cu inițiativele și să genereze astfel proiecte ce dezvoltă potențialul comunității buzoiene.
"Pass the voice" la Buzau
Pass the Voice este un concept Autism Voice dedicat părinților, cu scopul de a transfera familiilor toate resursele necesare recuperării copiilor cu autism.
Athens Marathon. The Autentic ~ 2019